M-am decis sa studiez in Anglia inca din clasa a9-a si chiar daca nu am invatat prea mult in liceu am reusit sa ajung aici in 2014. Am avut cam 9 media in liceu (chiar daca nu conteaza deloc), iar la bac nu am reusit sa iau decat 8. Am plecat din tara fara sa stiu ce ma asteapta, fara sa am prieteni pe aici, dar am plecat. Aveam 19 ani cand am pornit entuziasmat spre aeroport. Vorbisem cu o fata din Craiova pe facebook si s-a oferit sa ma ajute cu o camera de inchiriat chiar daca nu ne cunosteam.

Cand am ajuns acolo nu imi raspundea la telefon si nici la mesaje pe facebook. Am spus ca am timp de o cafea si o tigara pana reuseste ea sa ma sune inapoi, cine stie, poate era ocupata, desi stia ora la care aterizez. Aveam doua geamantane la mine, deci nu puteam sa ma plimb prin oras, asa ca m-am asezat la primul local pe care l-am vazut – Costa – si am asteptat. O ora. Doua ore. Trei. Deja ma gandeam ce e de facut. Era 4 dupa-amiaza si eu nu aveam unde sa dorm. Am inceput sa caut anunturi si sa sun. Imi aduc aminte ca abia le intelegeam accentul in prima zi, dar cumva reuseam sa comunic. Toate camerele erau deja ocupate sau disponibile peste 7 zile. Exact atunci am primit un mesaj „buna. scuze, sunt putin ocupata si nu pot sa vorbesc. Sunt in Londra”. Super, Londra, adica la aproximativ 2 ore distanta, dar de ce nu mi-a spus nimic de camera? O sun din nou, dar nu raspunde. Era aproximativ 6 seara si deja incepusem sa ma interesez de hotel. 70 de lire pe noapte cea mai ieftina camera disponibila. Planul era sa stau o noapte la hotel si a doua zi sa-mi caut cazare. Eram nervos, obosit, stresat, dar nu aveam alta solutie.

A doua zi m-am trezit devreme si la 9 dimineata am plecat sa caut camera. M-am plimbat aproape 3 ore fara sa gasesc ceva, apoi am fugit la hotel ca sa-mi iau bagajele pentru ca trebuia sa eliberez camera si nu voiam sa mai platesc inca 70 de lire. M-am intors in oras si am luat toate strazile la rand, unde vedeam afis in geam sunam. In final am reusit sa inchiriez o camera pe internet, desi parea putin ciudat pentru ca mi-a spus sa ii pun banii la banca si apoi imi trimite cheia prin cineva, totul a fost perfect. Am platit fara sa vad casa, decat 2-3 poze care aratau decent. M-am intalnit cu un prieten de-al proprietarului in centrul orasului, am luat cheia si apoi am plecat  singur spre casa.

Am ajuns in fata casei nr. 37 (asa cum mi se spusese in mesaj) si mi se parea putin ciudat ca erau masini parcate in fata si luminile aprinse in toata casa, deoarece proprietarul imi spusese ca nu locuieste nimeni si sunt 4 dormitoare disponibile. Am ciocanit si am intrebat daca sunt camere de inchiriat. Spre dezamagirea mea am aflat ca nu inchiriaza nimeni camere in casa si nimeni nu auzise de Scott (numele proprietarului de pe net). Am luat imediat telefonul si l-am sunat, dar.. nu a raspuns.. Era 9 seara si eu stateam pe o bordura cu doua valize langa mine si fara cazare. Dupa 20 de minute il mai sun o data in timp ce mergeam spre statia de autobuz (nu stiam unde vreau sa ajung). „Hello?!” Nu mi-a venit sa cred ca a raspuns. Stiu ce inseamna sa respecti pe cineva, dar in momentul ala eram prea obosit, nervos si flamand ca sa mai vorbesc frumos. Ii spun ca am fost la adresa pe care mi-a trimis-o in mesaj si nu inchiriaza nimeni camere. Parea putin socat si dezorientat, imi spune ca acolo este sigur casa lui, strada „x”, numarul 27. Numarul 27?! Am verificat repede mesajele pe telefon si scria 37, adresa unde fusesem cu 30 de minute in urma. Isi cere politicos scuze pentru greseala si ma asigura ca acolo chiar este casa lui.

Numarul 27. Doua case parasite lipite una de cealalta. Usa se deschide cu un scartait ingrozitor si ma lovesc rapid de o panza de paianjen. Reusesc sa imi tin respiratia din cauza mirosului oribil din hol si aprind un bec. Parterul arata oarecum decent, o casa de studenti, asa cum scria si in anunt. Un hol mic, o baie foarte mica, o bucatarie medie si un living cu doua canapele, o masa, 4 scaune si un televizor foarte mic si foarte vechi. Nu pot sa spun ca am fost dezamagit, poate din cauza faptului ca eram foarte fericit ca am unde sa stau. La etaj erau 4 dormitoare foarte mici – un pat single, un sifonier pentru copii de la Ikea, un birou si un scaun foarte incomod. Am incercat sa aleg cel mai bun dormitor, dar oricum toate aveau cate un defect major, asa ca am ales unul in care nu se inchidea bine geamul („o sa pornesc centrala, trag perdeaua asta groasa si poate nu intra frigul”). Aveam 15 minute sa fug pana la magazin ca sa imi iau de mancare. Am luat niste conserve, oua, ceva congelat, bere si tigari. Am pus niste mancare in cuptor si am iesit in gradina cu o bere, pachetul de tigari si m-am uitat la stele. Imi amintesc ca era senin afara si cerul sclipea de la stele. Am dat noroc singur si m-am pierdut putin in peisaj, gandindu-ma la ce vreau sa fac. A fost prima mea schimbare serioasa in viata, stiam ca acolo trebuie sa fie noua mea casa si sa ma descurc singur. Stiam ca nu o sa fie usor, mai ales ca toata viata traisem cu parintii si inconjurat de prieteni buni tot timpul. Pentru o perioada stiam ca nu o sa mai am pe cine sa sun cand vreau sa fumez o tigara sau sa beau o bere in fata blocului. Nu traiam visul „britanic”, nu aveam bani, nu aveam prieteni deloc, nu aveam internet, dar eram acolo de 2 zile, imi gasisem chirie, aveam toata casa la dispozitie si toata viata inainte, deci se poate spune ca eram fericit si entuziasmat.

Mancarea din prima seara a fost probabil cea mai oribila „chestie” pe care am gustat-o vreodata. Am realizat ca in casa inca e frig, deci centrala setata pe 22 de grade nu a pornit, probabil ca nu merge. Nici nu-mi fac sperante sa am apa calda la baie, asa ca ma intind in pat, ma invelesc cu un prosop, pun capul pe un hanorac si adorm.

Revin imediat.

Daca ai citit pana aici, meriti o melodie bonus:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s